Oricine are o oarecare frica legata de intuneric, de necunoscut. Aceasta frica este accentuata daca persoana se lasa prada urmaririi de filme ori citirii de carti din genul horror. Cu toate acestea, este si de inteles frica de intuneric, pentru ca oamenii nu sunt inzestrati natural cu vedere nocturna. In astfel de situatii in care trebuie sa ne deplasam pe intuneric devenim mai prevazatori si mai alerti. Din acest motiv aceasta frica de intuneric exista intr-o oarecare masura la orice persoana.
Intensificarea fricii poate duce la aparitia fobiilor, denumirea pentru frica de intuneric fiind acluofobie. Aceasta se defineste ca o frica intensa, extrema, irationala si persistenta de intuneric, datorita imposibilitatii creierului de a percepe anumite scenarii in conditii de intuneric. Cercetarile arata ca aceasta conditie incepe sa se manifeste inca de la varsta de doi ani, ajungand ca pe masura inaintarii in varsta sa devina o fobie.
In intuneric, individul incepe sa isi imagineze si sa perceapa lucruri inspaimantatoare, imagini si creaturi, doar ca raspuns la starea anxioasa intensa. Intr-o astfel de stare chiar si cel mai mic zgomot poate fi inspaimantator. De asemenea creierul declanseaza si alte reactii in organism datorita fricii – senzatia de piele de gaina, asa-numitii fiori pe sira spinarii, senzatie de mancarime sau chiar si anumite ticuri si miscari necontrolate ale muschilor.
Acluofobia este una din cele mai frecvente fobii intalnite in lume, in special la copii. Ca si orice alta fobie insa, fie de natura psihologica ori de alta natura, cel mai important pas pentru tratarea sa este identificarea. Odata ce stii cu ce trebuie sa lupti, poti lua si acele masuri pentru a preveni consecintele negative si pentru a implementa masuri de combatere. Totul trebuie abordat cu calm, deoarece nu este doar o reactie exagerata sau o supra-sensibilitate la anumiti factori, ci chiar o conditie psihica. Doar in acest fel cei ce sunt coplesiti de frica de intuneric vor reusi sa o inlature.